De ce a trecut găina strada?

Raspunsul filosofilor:

HERACLIT: E simplu. Gãina se miºcã tot timpul: în stânga, în dreapta, în sus, în jos, circular, liniar ºi spiralat ºi mi se pare normal ca în aceastã miºcare infinitã sã se întâmple la un moment dat sã treacã ºi strada. Dacã doriþi, vã pot demonstra ºi cã o gãinã nu poate traversa de douã ori aceeaºi stradã.

ZENON din Eleea: Pentru a trece strada, gãina trebuia sã parcurgã jumãtate din lãþimea strãzii. Pentru a parcurge jumãtate din lãþimea strãzii, gãina trebuia sã parcurgã jumãtate din jumãtatea lãþimii strãzii. Iar pentru a parcurge jumãtate din jumãtatea lãþimii strãzii, gãina trebuia sã parcurgã jumãtate din jumatatea jumãtãþii lãþimii strãzii ºi tot aºa la infinit. O infinitate de intervale nu poate fi parcursã decât într-o infinitate de clipe. Dacã doriþi, o gãinã care se aflã în acþiunea de a traversa strada ocupã un spaþiu egal cu dimensiunile ei; o gãinã aflatã în repaos ocupã, de asemenea, un spaþiu egal cu dimensiunile ei. În concluzie, o gãinã aflatã în miºcare se aflã în repaos. Nu sunteþi convinºi? Dacã gãina noastrã trecea cu cea mai micã vitezã posibilã pe lângã o altã gãinã care se venea din sens opus, rezultã cã raportat la stradã gãina era imobilã.Deci, gãina nu a trecut niciodatã strada ºi miºcarea nu existã.

EPICUR: Traversând strada, gãina a resimþit în mod sigur o teribilã plãcere. Prin ceea ce a fãcut, ea ne-a arãtat cã s-a eliberat de teama de moarte, de suferinþa din corp ºi de tulburarea din suflet. Gãina aceea este cea mai înþeleaptã dintre toate gãinile.

ARISTOTEL: Am reuºit sã identific în realitatea corespondentã propoziþiei “gãina a traversat strada” patru cauze fundamentale:
a) Causa materialis, materia din care sunt fãcute gãina ºi strada.
b) Causa formalis, forma pe care au luat-o atât gãina cât ºi strada.
c) Causa finalis, scopurile finale cãtre care tind atît gãina cât ºi strada, independent de relaþia reciprocã, de a traversa ºi respectiv de a fi traversatã.
d) Causa efficiens, acel ceva care a condus atît gãina cât ºi strada cãtre actul de a fi complete ºi reale.

Din nefericire, nici una dintre aceste cauze nu explicã de ce a traversat acea gãinã strada. Putem presupune totuºi cã, în potenþã gãina avea în sine faptul de a trece strada, iar la momentul potrivit aceastã potenþã a devenit act. Însã, ºtiut fiind cã actul este anterior potenþei, problema se complicã ºi nu o sã încerc sã vã explic sau sã vã conving de asta pentru cã nici mie nu-mi este foarte clar.

SPINOZA: O gãinã care este determinatã sã treacã strada este determinatã în mod necesar de Dumnezeu. Iar gãina care nu este determinatã de Dumnezeu, nu se poate determina de la sine, nici mãcar sã treacã o stradã. Iar dacã gãina ar fi avut intelect ºi ar fi posedat calitatea de a vedea lucrurile sub specie eternitas ar fi descoperit cã nu este decât un modus al Substanþei unice, imuabile ºi eterne care este Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu a trecut strada, Deus sive Gallina.

DESCARTES: Nu ºtiu de ce, dar sunt sigur cã a sãvârºit o eroare traversând strada. Intelectul gãinii fiind foarte limitat, i-a fost uºor voinþei sale infinite sã se extindã asupra acestuia.Gãina posedã liber arbitru, însã de data aceasta l-a utilizat greºit, deoarece libertatea ei, manifestatã în actul de a trece strada, nu a fost precedatã de cunoaºtere prin graþia divinã. E posibil ca acea gãinã sã nu fi crezut în Dumnezeu.

LEIBNIZ: Monada Supremã a prestabilit prin Armonia Universalã ca monada-gãinã sã traverseze monada-stradã, fãrã ca cele douã monade sã poatã realiza vreun transfer reciproc de informaþie. Iar dacã acest eveniment a avut loc, era imposibil sã nu se întâmple. Chiar dacã gãina ar fi fost strivitã de un camion, evenimentul nu ar fi avut nimic rãu în sine, aceasta fiind cea mai bunã dintre toate lumile posibile.

ROUSSEAU: Da, am vãzut scena. De cealaltã parte a strãzii era o pãdure virginã. Prin acea trecere simbolicã, gãina domesticã a revenit la adevãrata sa naturã galinã, care nu este cea socialã, în coteþ, ci se reduce la starea primitivã a gãinii sãlbatice, care are în suflet doar douã principii: pe cel al propriei conservãri ºi pe cel al repulsiei faþã de jumulirea ºi uciderea altor gãini. De fapt, gestul gãinii a însemnat o contestare a contractului încheiat de ancestralele ei predecesoare, contract prin care au renunþat la prea multe libertãþi doar pentru protecþie ºi garantarea proprietãþii asupra cuibarelor.

KANT: Conceptul de gãinã ºi conceptul de stradã sunt concepte empirice separate. Pentru a ºti dacã gãina în general a trecut strada, conceptul de gãinã nu-mi este suficient, având în vedere cã dacã îl descompun prin analizã nu voi gãsi în el ºi faptul de a trece strada. “Gãina a trecut strada” este o judecatã sinteticã a posteriori. Dacã faptul de a trece strada ar fi fost deja cuprins în conceptul de gãinã, am fi avut o judecatã analiticã a priori. Iar dacã conceptele de gãinã ºi de stradã nu ar fi provenit în intelectul meu din experienþã, am fi avut o judecatã analiticã a priori purã. Din nefericire, de vreme ce nu am întâlnit niciodatã în experienþa mea o gãinã traversând strada (deoarece în Königsberg oamenii îºi fixeazã ceasurile dupã plimbãrile mele la intervale fixe, astfel încât cocoºii au devenit inutili ºi au fost sacrificaþi, iar gãinile nu s-au mai putut reproduce în absenþa lor), adicã din moment ce nu am avut posibilitatea de a aplica categoriile pure ale intelectului meu la daturile sensibile gãinã ºi stradã, nu pot gândi nici mãcar de ce gãina în general ar traversa strada în general.

SCHOPENHAUER: Gãina aceea nu este decât un instrument al Voinþei. Acþiunea, miºcarea, faptul de a trece strada sunt în totalitate produse ale Voinþei. Însuºi corpul material rotofei al gãinii nu este decât Voinþa exteriorizatã. Prin traversarea strãzii, Voinþa oarbã s-a folosit de gãinã pentru a se perpetua pe sine. Gãina nu poate ucide în sine Voinþa pentru cã este imoralã, pentru cã este incapabilã sã se abþinã de la a ciuguli mai tot timpul câte ceva ºi pentru cã nu am vãzut niciodatã o gãinã practicând contemplaþia esteticã. Boul, în schimb ar putea face asta. Este posibil ca în momentele în care se uitã îndelung la poarta nouã sã încerce de fapt sã ucidã în sine voinþa prin contemplaþie esteticã.

HEGEL: Gãina este cea mai înaltã formã de manifestare a Spiritului în Istorie. Când am vãzut-o de la fereastrã trecând victorioasã strada, am fost cuprins brusc de o sublimã fascinaþie. Mi se pãrea cã întreaga forþã ºi mãreþie a universului este concentratã în acel centru al lumii.Traversând strada, Gãina s-a obiectivat pe Sine complet. Acest eveniment a însemnat sfârºitul Istoriei: Conºtiinþa de Sine a Gãinii a devenit Conºtiinþã Absolutã.

FICHTE: Acþiunea Gãinii de a trece strada nu este însuºirea sau consecinþa existenþei ei, ci existenþa Gãinii este accidentul ºi efectul acþiunii acesteia de a trece strada. Gãinii i se opune Non-Gãina. Gãina ºi Non-Gãina nu existã separate, ci ambele constituie Gãina Purã, ca manifestare a tot ceea ce existã. Strada nu este decât o determinare spaþialã a Non-Gãinii.

BERKELEY: Gãina ºi drumul nu sunt decât simple proiecþii ale minþii mele, iar eu nu sunt decât o idee în Mintea Divinã. Nu vã pot demonstra cã gãina a trecut în realitate drumul pentru cã nu vã pot demonstra cã gãina sau drumul existã altundeva decât în mintea mea. Exist doar eu ºi atât. Iar dacã eu mor, gãina moare o datã cu mine.
LAPLACE: Dacã aº fi o inteligenþã suficient de vastã pentru a cunoaºte toate forþele care acþioneazã în naturã, aº putea sã vã spun nu doar de ce aceastã gãinã a trecut aceastã stradã ci ºi cum, când, pe unde, de ce ºi în ce condiþii va trece orice gãinã orice stradã. Iar dacã aº avea ºi suficientã forþã aº putea determina orice gãinã nu doar sã treacã orice stradã din Univers ci ºi cã facã tot ceea ce doresc eu. Aº putea chiar sã determin proºtii sã nu mai punã întrebãri stupide.

NIETZSCHE: Dacã într-adevãr a trecut strada, a fost vorba despre o Supragãinã, înzestratã cu o voinþã puternicã. Spre deosebire de celelalte gãini, Supragãina respectã doar ceea ce-i este propriu, ea îºi glorificã sinele iar moralitatea sa este plasatã dincolo de bine ºi de rãu, valori de coteþ care, în forma actualã de gãinaþ au fost inventate din resentiment de cãtre suratele ei slabe, pentru a o putea þine sub control. Prin actul de a trece strada, gãina ºi-a câºtigat întreaga libertate, întregul orgoliu ºi întreaga conºtiinþã de sine, renunþând la subjugare ºi la automutilare. Probabil cã ea a fost prima care a cotcodãcit: “Stãpânul a murit!”

MARX: Gãina era capitalistã ºi individualistã. Trecând strada, ea a ieºit din interiorul protector al coteþului ºi al curþii colectiviste, îndreptându-se spre occident. Acolo, ea îºi va vinde ouãle ca marfã, dar nu va primi de la societate echivalentul cantitãþii de ouã ºi al energiei consumate prin ouat ºi clocit, deci produsul direct al muncii sale nu-i va mai aparþine. Într-un final, gãina va fi alienatã de ea însãºi, iar cantitatea de ouã realizatã de ea va intra în posesia patronilor care-ºi vor mãri astfel capitalul, puteria ºi dominaþia asupra ei.

HUSSERL: Evidenþa apodicticã a gãinii sau a strãzii este o simplã himerã. Am încercat sã vizez intenþional gãina, pentru cã întotdeauna conºtiinþa mea e obsedatã sã fie conºtiinþã a ceva, chiar ºi a unei gãini ordinare, dar aceasta nu a vrut sã mi se dea în mod deplin, ci doar fragmentar, prin câteva perspective incomplete. De aceea, am prins o gãinã, am pus-o între paranteze ºi m-am adâncit într-o contemplativã intuiþie a gãinii jumulite de tot ceea ce nu-i era esenþial. Am intrat astfel în posesia miezului noematic al gãinii, acel ceva care face ca gãina sã rãmânã gãinã indiferent dacã trece sau nu strada, dacã are sau nu pene, dacã face sau nu ouã etc. Asta e tot ce conteazã. Care a fost motivul pentru care a trecut o gãinã oarecare strada nu face obiectul preocupãrilor mele.

HEIDEGGER: Esenþa gãinii este non-galinicã. Mai adâncã decât întrebarea de ce a trecut gãina strada este întrebarea cu privire la originea gãinii. Anticii înþelegeau prin “gallinacee”(g-allina-aceea) scoatere-din-starea-aceea-de-nealinare. Dacã facem o analiticã existenþialã a Daseinului galinic, ajungem la sensul profund, ocultat în timp prin interpretare, al faptului-de-a-trece-strada. Resimþind o teribilã angoasã (Angst), gãina a traversat strada pentru a se plasa în luminiºul fiinþei, acolo unde survine alinarea, adicã scoaterea-din-starea-aceea-de-nealinare.

LEVINAS: Vãzând cocoºul de cealaltã parte a strãzii, gãina ºi-a pus problema Alteritãþii. Natura cocoºului este complet diferitã de natura lumii obiectuale, care poate fi interiorizatã prin înþelegere. Dacã nu ar fi trecut (transcendere) strada, gãina ar fi ratat semnificaþia Celuilalt în caracterul sãu de cu totul Altul. Ea a ºtiut cã relaþia ei cu Cocoºul este accesibilã în primul rând ca prezenþã ºi abia apoi prin cotcolimbaj. De partea cealaltã a strãzii, gãina a instaurat cu cocoºul un raport Chip-cãtre-Chip. Ea a conºtientizat cã Eul, atît al ei cât ºi al cocoºului, este inefabil pentru cã este cotcodãcitor prin excelenþã, iar Celãlalt, în caracterul sãu diferit, nu poate fi niciodatã posedat.

CAMUS: Gãina trece strada rostogolind o pietricicã, apoi face acelaºi lucru în sens invers. De fapt, gãina face asta de milenii, probabil pentru cã a avut neruºinarea de a încãlca poruncile zeilor. Strada în sine nu este o stradã raþionalã. În orice moment al efortului sãu, gãina se aflã în faþa absurdului.ªi totuºi, în ciuda iraþionalului a ceea ce face ºi a lipsei de sens, gãina nu se poate sinucide pentru cã asta ar însemna cã rostogolirea pietricelei o depãºeºte. Trebuie sã ne imaginãm acea gãinã ca fiind fericitã.

POPPER: Gãina aceea a fost o victimã a totalitarismului. Asistând la acþiunea ei de a trece strada, am asistat de fapt la naºterea societãþii deschise.

FOUCAULT: Gãina a vrut sã iasã din sistem, probabil datoritã intoleranþei faþã de manifestãrile ei homosexuale. Depersonalizatã, desubiectivizatã ºi anonimã, ea a înþeles cã toate valorile dupã care se orienta în coteþ sunt mituri, generate în interiorul epistemei condiþionate social, istoric ºi cultural de cãtre mai-marii curþii în care trãia. Vãzând cã gãinile nu mai sunt jumulite sau sacrificate în spaþiul public, a avut pentru o clipã iluzia libertãþii. Dacã ar fi înþeles cã manifestarea puterii stãpânilor nu a dispãrut, ci doar a devenit invizibilã, difuzã ºi fragmentatã, poate nu ar fi trecut strada. Oricum, ea va fi prinsã, adusã înapoi, pedepsitã ºi supravegheatã. Iar dacã se va ajunge la concluzia cã nu poate fi reabilitatã, ea va fi sacrificatã din considerente economice.

FREUD: În copilãrie, gãina a fost abuzatã sexual de tatãl-cocoº, sau a asistat la o scenã “dramaticã” în care mama-gãinã a fost “cãlcatã” de tatãl-cocoº. Refulat în subconºtient, evenimentul a devenit o motivaþie inconºtientã care, sub forma unei dorinþe irepresibile a determinat-o sã treacã strada. Gãina trebuie hipnotizatã ºi psihanalizatã pentru a-i aduce trauma în plan conºtient Astfel, ea nu va mai trece strada niciodatã sau, dacã o va mai trece, mãcar va conºtientiza de ce o face. :))

WITTGENSTEIN: Despre ce nu putem vorbi trebuie sã tãcem

sursa: http://www.mioritice.com/banc/19608/