O voce de aur, un viitor de otel

Puştiul-muzician cu voce de patru octave - GALERIE FOTO + AUDIO de Alina BĂDĂLAN TURCITU | 15 dec 2010

inapoi

foto 1 din 4

inainte

• foto(4)
• audio(4)

Puştiul-muzician cu voce de patru octave - GALERIE FOTO + AUDIO

Puştiul-muzician cu voce de patru octave - GALERIE FOTO + AUDIO

Puştiul-muzician cu voce de patru octave - GALERIE FOTO + AUDIO

Puştiul-muzician cu voce de patru octave - GALERIE FOTO + AUDIO

În câteva luni a învăţat muzică mai mult decât au învăţat colegii lui de clasă în opt ani, ba pe unii deja i-a depăşit la concursuri naţionale. Robert Cârleţ, 16 ani, elev la Liceul de Muzică "George Enescu", are o voce neobişnuită, poate cânta la fel de subţire ca Mihai Trăistariu. Cântă la pian, compune şi, paralel cu şcoala, are vreo trei joburi

El nu aude pur şi simplu maşini, când iese seara pe balcon. Nici măcar zumzetul oraşului; ci urechea lui percepe un fa diez. La fel, când trece Salvarea, sirena ei nu o aude ca pe sirena obişnuită, ci ca pe o cvartă. Iar claxoanele maşinilor nu-l enervează, căci şi ele tot muzică sunt: cântă fa, si, fa, si.

"La hipermarket, când se anunţă «un angajat al raionului Lactate este rugat să... », semnalul de dinainte este un la, fa. Vedeţi, fiecare notă practic îşi spune singură numele. Nu mai auzi un aaa, ci auzi direct un la", zice Robert Ştefan Cârleţ din Bucureşti. Are 16 ani şi este elev la Liceul de muzică "George Enescu". Este un fenomen - nu fiindcă ar cânta la pian, ci pentru că are o voce neobişnuită. Cântă aproape la fel de subţire ca Mihai Trăistariu, putând urca până la patru octave. Un astfel de timbru de contratenor - soprană, cum are el, se întâlneşte foarte rar la băieţi.

publicitate

Adolescentul "patru într-unul": elev, profesor, instructor şi meditator

Acum trei ani, când a intrat la liceul de muzică, Robert şi-a uimit profesorii căci a reuşit să înveţe în câteva luni cât au învăţat alţi colegi de-ai lui în opt ani. Înainte de asta, studia la o şcoală obişnuită şi într-o zi, din joacă, a descărcat de pe internet un joc cu muzică de pian. În clipa aceea s-a aprins scânteia. Apoi a ajuns la corul şcolii unde cânta atât de subţire, încât profesoara îl certa că strică armonia corului. Nicio fată nu reuşea să ducă notele atât de sus. S-a întâmplat că prin spate era un pian vechi şi, mai mult din joacă, Robert s-a apucat să cânte la el.

Peste câteva luni, iată-l cu profesor de canto acasă, învăţând pe rupte regulile muzicii, pentru admiterea la liceu. Asta a fost singura lui pregătire. În trei ani a câştigat cinci premii la concursuri naţionale de pian şi canto, compune, a cântat pe scenă, în concerte şi, în afara orelor de la şcoală, lucrează în trei locuri. Este profesor de muzică la o grădiniţă particulară, colaborează cu un studio de înregistrări ca instructor vocal, recorder şi ghid instrumental şi predă lecţii particulare de pian şi canto. Cum are timp de toate astea? Nu ştim, dar e obligat să le facă pe toate, altfel n-ar avea cu ce-şi plăti chiria şi restul facturilor. Căci se întreţine singur, mama având o leafă prea modestă ca să ajungă pentru amândoi.

11 oameni într-un apartament de două camere

"Unii profesori înţeleg că trebuie să mai lipsesc de la ore ca să merg la lucru. Alţii îmi spun: «Hai, lasă gargara cu muncitul!». La grădiniţă merg cam de două ori pe săptămână în jur de două ore, la studio, câte o zi întreagă o dată sau de două ori pe săptămână, iar lecţii particulare dau de câteva ori pe săptămână", zice tânărul. Este ca afaceriştii, ca să nu-şi uite întâlnirile îşi notează totul în agendă. Când s-a mutat singur în garsoniera de la Dristor, cel mai greu a fost cu facturile, căci veniseră toate odată şi nu-şi dădea seama care e mai importantă şi trebuie plătită prima. La şcoală, colegii l-au văzut dintr-o dată schimbat; îi dispăruse privirea aia de copil, parcă avea chipul unui om mare acum.

L-au întrebat, curioşi: "Ţie nu ţi-e greu singur?". Îi este, dar nu mai putea să locuiască la bunica, unsprezece oameni într-un apartament cu două camere. Nu mai reuşea să înveţe nimic, citea de 50 de ori un rând şi, după o jumătate de oră, îşi dădea seama că n-a reţinut nimic. Dormea pe jos, învelit în pătură, iar dimineaţa, când se repezeau toţi la pantofi, să plece la serviciu, era balamucul de pe lume. La baie se mergea cu "programare".

Comoara pe care nu şi-o permite: o pianină la 2.600 - 3.000 de lei

Acum, că e singur, în sfârşit are linişte să compună piese şi să citească. Se gândeşte aşa: lângă uşă ar trebui să stea pianina, alături - poate un buchet de liliac, şi mai încolo, motanul lui, Fili, ţopăind de la un picior al pianinei la celălalt.

Scena asta a schiţat-o pe o foaie de hârtie şi a lipit-o pe perete, să i se împlinească dorinţa de a avea pianina lui. Una dintre cele mai ieftine, electronică, ar costa cam 2.600 - 3.000 de lei, o adevărată avere pentru el. N-are cine să i-o cumpere, or lui, din toate cele trei joburi la un loc, nu-i ajung banii să-şi mai ia şi pianina. Şi, fără ea, riscă să nu-şi mai poată continua liceul de muzică, fiindcă de la un an la altul pretenţiile profesorilor cresc, iar repertoriul devine din ce în ce mai greu. Dacă până acum putea studia la pianul şcolii, de la anul încolo nu va mai putea. A ratat şi nişte concursuri fiindcă nu a avut o pianină la care să exerseze acasă. Odată a cântat până la patru dimineaţa, fără să-şi dea seama că l-a prins dimineaţa. Parcă intrase în transă. "Uneori simt că mă ard unele sunete. Da, se poate cânta mult, foarte mult, cu orele, şi numai când începi să vezi în ceaţă te mai opreşti", spune tânărul.

Cine ar dori să-l ajute să obţină o pianină îi poate scrie pe adresa robert.stefan94@gmail.com.

sursa: gândul.info

Rihanna's new single

Cadou de Craciun

Buna seara, am hotarat impreuna cu prietena mea sa organizam o actiune caritabila pentru copii din centrele sociale din Bucuresti,cu ocazia sarbatorilor de iarna :

1.CASA DE COPII PRESCOL. NR. 3-SF. IOSIF

2.CENTRUL DE PLASAMENT PINOCHIO NR. 1

Activitatea consta in strangerea de fonduri si donatii (alimente,jucarii,haine,carti de colorat sau povesti).
Pe data de 6 Decembrie ,Luni de Mos Nicolae vom duce Alimente (Prajituri,sucuri,fructe).
Pe data de 25 Decembrie ,Vineri de Mos Craciun vom duce Jucarii,haine si cartile de colorat sau povesti.

Pentru donatii in RON : RO04BRDE410SV53286684100 RON

Pentru alte donatii pot fi gasit la 0764711645 - MIHAI.
Pot venii sa ridic donatiile in zona EROILOR , IZVOR , UNIRII.

Rog Seriozitate ,nu ne jucam ! Daca exista o persoana care vrea sa ajute si dispune de o duba pentru transportarea lucrurilor in zilele sarbatorilor,sa ma contacteze,platesc benzina! Cel mai bine ar fi sa le transportam cu o zi dinainte ca in ziua respectiva sa se poata bucura de ele si restul persoanelor care vor sa ajute si sa se implice sa stea acasa cu famillile lor. Asta ar fi o idee.

Multumesc anticipat tuturor persoanelor care au posibilitatea sa ajute. Sarbatori Fericite!

Acest anunt a fost postat si pe site-ul lui Cabral, actiunea este o idee a prietenului meu si a mea, deci este cat se poate de serioasa treaba. Cine vrea sa se implice va rog din suflet sa fiti seriosi, ne putem bate joc unii de altii dar haideti sa nu ne batem joc de sufletele unor copii care si asa sunt in situatii pe care majoritatea dintre noi le cunostem ipotetic.
Asa ca cine are cele de mai sus, doreste sa ajute, sa faca un cadou de Craciun cuiva care chiar merita, ne poate contacta la numarul de telefon de mai sus sau imi poate lasa mesaj in topic cu numarul lui/ei de telefon si va voi contacta personal.

Cu drag, stima si nerabdare , SAMIRA

2012 si schimbarile pe care le va aduce

NASA VORBESTE, anunta ca ...

Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis prin Biblie. Schimbarile care se asteapta in 2012 vor modifica total viata pe Terra si omenirea insasi.
- Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din compusi ai sodiului, care acum se intinde pe o suprafata de 6000 kmp.
- Atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997.
- Atmosfera Terrei este si ea in schimbare, in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum iar activitatea vulcanica a crescut de 5 ori din 1875 incoace .
- Venus sufera o crestere vizibila a intensitatii luminoase.
- Campul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar intre planeta si unul dintre sateliti s-a format un tub de radiatie ionizata.
- Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli, isi maresc campul magnetic si devin tot mai stralucitoare.
- Campul magnetic al Soarelui a crescut si el cu 230% din 1901 incoace.

Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar. Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee.
Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani.
Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012. Intalnirea cu Centura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala.
Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita.

Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice. Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala.
Dovada ca acestea sunt energii in stare pura ne este oferita de constatarile de-a lungul timpului si cercetarile stiintifice din ultimile doua secole.
Trairile si sentimentele negative creeaza energia negativa, nefasta, iar gandurile se pot chiar si materializa, dupa cum s-a reusit in proiectul Montauk.
Ca orice energie, sentimentele, trairile si gandurile umane au o anumita vibratie. O energie negativa nu poate avea, evident, decat o vibratie joasa, pe principiul universal al evolutiei.
In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii. Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata! Exista legi universale chimice, fizice,astronomice si chiar juridice.
Ele nu sunt insa stricte, pentru ca Universul nu este Armata Poporului, iar cuvantul de ordine este diversitatea.

2012 pe Terra
Am tot mentionat ca trecerea prin Centura Fotonica duce la o schimbare radicala a vietii pe Terra. Ce inseamna insa aceasta, concret? Centurile de siguranta, va rog!
Centura Fotonica atat de imensa, incat trebuie strabatuta timp de 2000 ani, emite o intensa radiatie electromagnetica, atat in spectrul vizibil, cat si in cel invizibil, de inalta frecventa (inclusiv raze X). Fotonii Centurii vor exercita o multipla si socanta influenta asupra materiei terestre. In primul rand, se va constata fluorescenta tuturor corpurilor, iar ca rezultat. nu va mai exista noapte timp de 2000 de ani!!! Corpurile vor emite o lumina fara temperatura si nu vor avea umbra.
Intregul sistem solar isi va schimba structurile moleculare ale materiei, iar energia fotonica nu va mai da dureri de cap la NASA , va deveni sursa majora de energie libera si nepoluanta (gandita de Tesla). Planeta va suferi o scadere progresiva a densitatii si isi va schimba "bataia inimii".
Dupa ce a avut o valoare constanta timp de milenii, "rezonanta Schumann" a Terrei a inceput sa creasca, din 1980, de la 7,8 Hz, apoi sa se accelereze, ajungand la 12 Hz, nivelul de astazi. Aceasta inseamna ca, data fiind cresterea frecventei vibratorii a Pamantului, cele 24 de ore de viata ale unei zile sunt doar 16 ore reale ! Deocamdata este inca bine si acceptabil, desi explica de ce nu mai avea suficient timp, suntem tot mai grabiti si mai obositi.Ce se va intampla in momentul intrarii in Centura Fotonica, in 2012 sau in alt an, este pur si simplu de neinchipuit: intreaga omenirea, va trece intr-o alta dimensiune !
Inca neclar?
Mai concret: 24 de ore vor fi 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista ! ! !

Iar pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in acel "Punct Zero" se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului. Veste buna este, repet, ca Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii. Semn ca momentul este relativ aproape, intensitatea plasmei stralucitoare de la marginea sistemului solar a crescut recent de 10 ori. Prin intermediul Soarelui, planetele au primit si ele o energie sporita. Mayasii ne retransmit si ei informatiile primite de la zei despre schimbarile ce vor urma:

- intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;

- vom depasi tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;

- banii vor disparea ca necesitate;

- vom intra in Dimensiunea a 5-a;

- ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.

In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna - este semnul ca organismul se purifica):
- migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
- simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;

- slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
- modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.

In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducind la o crestere a celor umane. Este asa-numita "inaltare - ridicare la Cer ", despre care vorbesc si vechile scrieri.
"Inaltarea" fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii.
Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine.
Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.
Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular, iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange.
Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place:
- intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
- folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
- toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
- se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
- corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea (cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.

Ideea este ca 2012 este foarte aproape de noi si majoritatea vor ajunge cu siguranta sa vada daca aceasta profetie este reala sau falsa. Deci ,ce trebuie sa faci ? … Fa schimbari majore in viata ta , invata sa fi un generator de frecvente inalte (bunatate, iubire, armonie, lumina, intelegere, compasiune) ca sa corespunzi cu frecventa Pamantului (Mama Gee) care deja a inceput ascensiunea spre dimensiunea a 5-a

Beyonce-Live performance If I Were a Boy

VIOLENTA NU DISCRIMINEAZA...SPUNE STOP!!!

Romania zilelor noastre vazuta prin ochii academicianului Florin Constantiniu

Acad. Florin Constantiniu - "Clasa politica postdecembrista este cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei"

20 de ani de la Revolutia romana

La 20 de ani de la marea varsare de sange din decembrie 1989, Romania arata ca un animal bolnav si haituit.

Ne uitam in urma si nu ne vine sa credem ca au trecut doua decenii de sperante zadarnice.

Nimic din ce-am visat nu s-a implinit. In jurul nostru domnesc stagnarea si deziluzia, inceputurile neterminate, politica murdara, cu degetul pe tragaci, manipularea televizata. Lipseste o viziune, un proiect national de salvare.

Lipseste harta viitorului. Trista priveliste n-a cazut din cer. Au creat-o politicienii si romanii insisi.

Cum a fost turcul, asa a fost si pistolul. Nu mai putem sa ne ascundem dupa deget.

Ca o confirmare, academicianul Florin Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune in fata o oglinda necrutatoare in care, daca avem curajul sa privim, ne vom afla poate izbavirea.

"Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre in decembrie 1989 au fost ratate"

- Cum evaluati, fara menajamente, cele doua decenii de libertate din viata noastra, domnule profesor?

- Ca pe un inaugural ratat. In istoria fiecarui popor exista evenimente cruciale, care inaugureaza o noua etapa in evolutia societatii. Decembrie '89 a fost un astfel de eveniment: crucial, innoitor, fondator.

Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre au fost ratate si, astfel, Romania imparte cu Bulgaria si Albania ultimele locuri din clasamentul tarilor foste comuniste.

- Pentru un individ, 20 de ani inseamna mult, aproape o treime din viata. Ce reprezinta pentru istorici aceeasi perioada?

- Pentru istorici sunt foarte instructive, intr-un astfel de moment, comparatiile cu alte intervale de timp ale istoriei nationale. Iau doua exemple de perioade cu o intindere de doua decenii, ca aceea scursa de la caderea regimului comunist.

Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. In primul caz, perioada a fost marcata de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului roman modern, la castigarea independentei (1877/1878). Politica de reforme a lui Cuza, in primul rand reforma agrara din 1864 si politica de modernizare promovata dupa aceea de Carol I, au facut ca statul roman sa se smulga din inapoierea determinata - in principal - de dominatia otomana, si sa se modernizeze rapid.

Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. Sa nu uitam ca, in acest interval, apar "Junimea" si Eminescu!

A doua perioada: 1919-1938. Iesita dintr-un razboi pustiitor si lovita de o criza economica de o duritate nemiloasa (1929-1933), Romania a izbutit, totusi, sa inregistreze un remarcabil progres in toate directiile, 1938 fiind anul de varf al Romaniei interbelice.

- Vorbiti de doua perioade exceptionale, domnule profesor! Ce se intampla astazi in Romania se afla la polul opus!

- Intr-adevar. Am ales aceste doua perioade tocmai pentru ca ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate.

In toate cele trei cazuri, avem de-a face cu inaugurale: in 1859, asa cum am spus, se aseaza temelia statului roman modern; in 1918, se desavarseste unitatea nationala a romanilor; la 22 decembrie 1989, se inchide "paranteza" comunista, deschisa in 1945 de ocupantul sovietic, si se reintra pe fagasul dezvoltarii firesti a societatii romanesti.

Veti fi de acord - sper - ca la cea mai sumara comparatie, perioada postdecembrista apare cu o intristatoare saracie de rezultate.

Suntem liberi, este adevarat, dar a progresat in vreo directie Romania ? Sunt, astazi, romanii mai fericiti? Exista un mare ideal national care sa-i mobilizeze pe romani?

In raport cu 1859-1878 si 1918-1938, ultimii 20 de ani nu ne dau decat infime temeiuri de satisfactie si deloc de mandrie.

"Clasa politica s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca. A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o"

- De ce, in ultimii 20 de ani, romanii nu au mai fost in stare sa repete performantele din perioadele pe care le-ati amintit?

- Parerea mea este ca perioadele de progres sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice si intelectuale cu angajarea plenara a maselor intr-un proiect national, mobilizator si stimulator.

In 1859, generatia pasoptista (Mihail Kogalniceanu, Ion C. Bratianu), cea mai creatoare generatie a istoriei romanesti, s-a aflat la unison cu societatea moldo-munteana, care voia unirea si independenta. In 1918, generatia Marii Uniri (Ion I. C. Bratianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea care voia "Romania Mare" si afirmarea ei pe plan european.

Din 1989, societatea romaneasca a fost profund divizata (vezi "Piata Universitatii"), lipsita de un proiect national si incapabila sa-si mobilizeze resursele pentru a valorifica sansele ce i se ofereau: in primul rand, unirea Republicii Moldova cu Romania . Pe scurt, nici clasa politica, nici societatea romaneasca nu au fost in masura sa asigure inauguralului din decembrie 1989 justificarea imenselor posibilitati oferite de caderea comunismului.

- Cu alte cuvinte, putem vorbi de o "ratare" postcomunista a Romaniei?

- Vorbim de clasa politica si de societatea romaneasca. Cea dintai a intrunit trei superlative: cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei. Lipsita de expertiza, avida de capatuiala si sigura de impunitate, ea s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca.

A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o. Responsabilitatea ei fata de situatia catastrofala a Romaniei este imensa.

Astazi, constatam ca industria este lichidata, agricultura e la pamant, sistemul de sanatate in colaps, invatamantul in criza, individualitatea Romaniei pe plan international disparuta.

Criza economica nu a facut decat sa agraveze relele care au precedat-o.

Incompetenti, guvernantii nu au stiut sa atenueze socul crizei ce ne-a lovit.

Daca Romania profunda se zbate in dificultati si deznadejde, clasa politica prospera.

Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, sase locuinte; te intrebi ce vor fi facand in ele), vile in tara si strainatate, masini de lux etc. s-au strans in proprietatea clasei politice.

Stiam ca avutia este rezultatul unei activitati economice. Acum, vedem ca politica este mijlocul cel mai sigur de imbogatire.

"Un popor de oi naste un guvern de lupi"

- Cine este vinovat de aceasta situatie?

- Cred ca principalul vinovat de aceasta situatie este insusi poporul roman!

El ilustreaza perfect observatia ca "un popor de oi naste un guvern de lupi".

Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea romanilor, au permis clasei politice sa-si bata joc, nepedepsita, de tara.

Lipsit de spirit civic, poporul roman nu a fost capabil, in acesti 20 de ani, sa traga la raspundere clasa politica sau sa "tempereze" setea ei de inavutire. Pe roman nu-l intereseaza situatia generala.

Daca prin fin, nas, cumnat, amic etc., si-a rezolvat pasul lui, restul duca-se stim noi unde!

Mostenirea multiseculara a lui hatar si bacsis a ramas atotputernica.

Cum sa indrepti o tara , cand cetatenii ei se gandesc fiecare la sine si nu la binele comun!?

Astazi, asistam la situatii si mai dramatice. Romanii pleaca - din nevoia de castig - sa lucreze in Spania sau Italia, sa lupte in Afganistan. Energii si vieti se irosesc astfel in beneficii straine.

Nu poti sa-i condamni: mai bine sa lucreze pentru straini, decat pentru noii ciocoi postdecembristi, care ii trateaza cu un dispret suveran.

- Intrarea Romaniei in NATO si UE a fost, totusi, o biruinta postdecembrista.

- Sa fim seriosi! Am intrat in NATO pentru ca SUA, factorul decisiv al Aliantei, au vrut-o.

Aduceti-va aminte ca, in 1997, cand Romania a dus o campanie pe cat de zgomotoasa, pe atat de inutila, SUA ne-au inchis usa la summit-ul de la Madrid. In dorinta de a castiga bunavointa Washingtonului, am incheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, fara a obtine nici un folos.

Dupa 11 septembrie 2001, evaluarea americana s-a schimbat radical. In lupta impotriva terorismului islamic, SUA aveau nevoie de noi aliati; in acest context, Romania a devenit membra a NATO. A fost o decizie americana, nu un merit al guvernantilor romani. O situatie similara, si in cazul intrarii in Uniunea Europeana.

Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei in Est. Daca avem un dram de sinceritate, trebuie sa recunoastem ca suntem inca departe de a fi o tara la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii.

Directoratul marilor puteri a considerat insa ca este in interesul sau aceasta extindere,

si atunci, la gramada - iertati-mi expresia! - am intrat si noi.

"Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa"

- Ce-i lipseste Romaniei pentru a fi din nou ceea ce a fost candva?

- O "mare idee", un mare proiect national. Inainte de 1859, a fost Unirea; inainte de 1918, a fost desavarsirea Unirii.

Astazi nu ne mai insufleteste nici un ideal mobilizator. In perioada interbelica,

Cioran ar fi vrut ca Bucurestiul sa devina Bizantul sud-estului Europei. Si, fara nici o exagerare patriotarda, ar fi putut deveni.

Astazi nici nu vrem, nici nu putem sa ne afirmam. Economic , Romania a devenit o piata de import.

Nu cunosc vreun produs romanesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie.

In politica externa, am disparut de pe harta diplomatica a Europei.

In plan cultural, scriitorii romani asteapta, in continuare, Nobelul... In stadiul actual, cred ca sectorul in care Romania ar fi putut sa se manifeste cu sanse de succes era cel cultural-stiintific. Din nefericire, guvernantii postdecembristi si-au batut joc de invatamantul romanesc, supus la tot felul de "reforme" si "programe" inepte si distructive. Daca, din randul elevilor sau studentilor, au iesit elemente de valoare, ele sau au plecat in strainatate sau au disparut in mediocritatea din tara .

Aveam sansele sa fim Bizantul Europei de Sud-Est. Am ramas insa la periferia Europei.

- Mondializarea ameninta structura fiintei nationale. Se poate sustrage Romania acestui carusel mortal?

- Mondializarea este un proces caruia Romania nu i se poate sustrage, dar caruia ii poate rezista. Nu o rezistenta, as spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a identitatii nationale.

In Franta, tara cu o atat de veche si stralucita cultura, guvernul a initiat o dezbatere despre identitatea nationala.

La noi, cand cineva abordeaza aceasta problema, se aud imediat voci care il acuza ca este nationalist, nostalgic etc.

Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa.

Americanii - ii am in vedere pe cetatenii SUA - ne ofera cel mai frumos exemplu de patriotism.

Noi, care ii copiem in atatea privinte, ramanem indiferenti la minunata lor pilda.

- Mai poate fi patriotismul o valoare in zilele noastre?

- Daca vorbim de un patriotism lucid, da, fara indoiala. Eu unul am aderat la principiul atat de sanatos al "Junimii": "Patriotism in limitele adevarului". Sa-mi iubesc tara si poporul, dar sa nu le ascund niciodata defectele.

Poate este o deformare de istoric, dar cred ca identitatea nationala are o componenta esentiala: memoria istorica.

Traditia se cultiva, in primul rand, prin cunoasterea istoriei.

Cand monumentele istorice se paraginesc si se ruineaza, memoria istorica e pe cale de disparitie.

- Cum credeti ca vor judeca perioada postdecembrista urmasii nostri de peste o suta de ani?

- Peste o suta de ani, cred ca judecata urmasilor si, intre ei, a istoricilor, va fi foarte severa. Anii 1989-2009 vor fi considerati o perioada de declin, clasa politica si poporul roman impartind, in egala masura, responsabilitatea pentru aceasta trista realitate.

Sa dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, Romania sa aiba situatia fericita pe care a ratat-o astazi!

sursa : yahoomail.com

The Horseman

Mica lectie de Etimologie, de Radu Beligan

Radu Beligan - Motto pentru un volum de memorii: "Nu vorbi niciodata despre tine. Scrie !"

In ciuda diferentei de varsta dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales dupa ce am jucat rolul vagabondului din "Omul care a vazut moartea". Faceam deseori vacantele impreuna la mare si ne pierdeam in lungi discutii peripatetice, el in plina faconda, eu fermecat de eruditia lui in multe domenii. Eftimiu, care se nascuse in Bobostita din Epirul albanez si n-a stiut, pana la sapte ani, nici o boaba romaneasca, era pasionat sa descopere originea unor cuvinte si detinea secretul multor etimologii neasteptate.
De pilda, imi spunea el, cuvantul sandulie, cu care oltenii numesc covorasul de langa pat, vine de la frantuzescul "descente du lit". Cine si-ar fi inchipuit ca atat de neaosulmujdei vine tot din franceza: mousse d'ail (adica spuma de usturoi) ? Cuvantul misto, revendicat de tigani, deriva, dupa Eftimiu, de la sintagma nemteasca "mit stock", adica "cu baston", ceea ce inseamna cineva de conditie buna. Un tip cu baston e un tip misto ! Tot din germana vine si cuvintulsmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, imi explica Eftimiu, au angajat specialisti in degustarea vinurilor. In germana, schmecken inseamna a avea gust, a fi bun la gust. Omul care facea operatia era un smeker, adica un specialist pe care nu-l puteai pacali cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ istet, imposibil de tras pe sfoara.

Odata, la Constanta, ne-am oprit in fata unei vitrine in care erau expuse vreo 20 de busturi in miniatura ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Niste orori din ghips, trase in serie. Peste gramada de busturi kitsch, un anunt scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei"
Imi amintesc explozia de ras pe care ne-a starnit-o acest plural stupefiant si, de aici, consideratiile de ordin lingvistic. In fond, negustorul facuse o analogie: GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI...
Cu totul neasteptata este originea altor doua cuvinte a caror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de patachina si joben.
Dictionarul ne spune ca patachina este planta numita in latineste Rubia tinctorum, dar nu ne arata ca tot patachina i se spune si unei femei de moravuri usoare. Care este radacina acestei patachine ? In Bucuresti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac. Fratele acestuia a fost cel dintai care a deschis in Romania un "santan" pe bulevardul Elisabeta, importand de la Viena niste fete vesele care circulau seara pe bulevard in fata "institutiei", ca sa atraga clientela. Acestea erau "fetele lui Patac", adica patachinele...
In ce priveste cuvantul joben, multa lume se intreaba de ce acest soi de palarie este desemnata in toate limbile cu cuvinte ce indica forma ei (in franceza haut-de-forme, in engleza top hat, in germana zylinder, in italiana cilindro, limba romana fiind singura in care numele inaltei palarii are cu totul alta denumire, afara de aceea populara de "tilindru"). Explicatia este simpla: cel care a introdus in Bucuresti prestigiosul acoperamant era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei si se numea Jobin.
Tot Eftimiu mi-a revelat ca, in limba engleza, animalele comestibile au doua nume, un nume cand sunt moarte si un alt nume cand sunt vii. Boul se cheama ox cand este pe patru picioare si cand este taiat se cheama beef. Vitelul viu se cheama calf, iar mort se cheama veal. Porcului i se pune pig cand este viu si pork cand este mort. Oaia este sheep cand traieste si cand moare devine mutton. De ce ? Fiindca in Anglia, incepand cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost intotdeauna nemti: ox, sheep, calf, pig.

In vreme ce bucatarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - pork; mouton - mutton; boeuf - beef!

sursa: yahoomail

Radio Whisper , the new hit radio?

Haideţi să mai ieşim un pic din rutina zilnică şi să ne desfătăm cu muzică bună. Fie că vă place house-ul , R'n'B-ul sau muzica pop , sunteţi acasă sau la muncă , căutaţi Radio Whisper dacă vreţi să aveţi o zi super. So lets Whisper ...

Here is the link : http://www.radiowhisper.com/

Femeia si Evul Mediu

Potrivit Legii, în Evul Mediu românesc Femeia putea fi bătută de bărbat „cu blindeaţe“, „cu vrăjmăşie“, „cu toiagul“

Dacă în preistorie raritatea reprezentărilor masculine în arta plastică în comparaţie cu cele feminine pare să sugereze o subordonare a bărbatului în raport cu femeia, în epoca medievală criteriile valorice sunt altele, fiind mai puţin favorabile femeii, care devine prin excelenţă o fiinţă dependentă şi asistată social. Imaginea femeii, locul atribuit ei în ierarhia socială şi felul cum a fost percepută în epocă sunt reliefate în diverse acte oficiale, foi de zestre, testamente, coduri de legi şi alte documente.

În spaţiul românesc al Evului Mediu viaţa citadină era puţin răspândită, dezvoltarea târgurilor şi oraşelor fiind frânată de consecinţele dezastruoase ale dominaţiei otomane. Agricultura şi creşterea animalelor erau îndeletniciri practicate şi de o mare parte a orăşenilor, fenomen ce l-a determinat pe marele istoric Vasile Pârvan să afirme că „românii au fost întotdeauna un popor de ţărani“.

Într-o societate rurală chinuită, marcată de decăderea ţărănimii libere şi aservirea ei, în care principala grijă a bărbatului era să asigure mijloacele materiale necesare traiului familiei sale şi achitarea dăjdiilor către stăpânire, statutul social al femeii era tributar unei paradigme bazată pe cutume, unele dintre acestea bucurându-se de girul Bisericii. Dispoziţiile privitoare la unele fapte şi relaţii din viaţa socială a femeii, felul cum era percepută de colectivitate în raport cu locurile pe care le frecventa şi împrejurările în care erau aplicate sancţiunile în urma încălcării prevederilor sunt cuprinse şi descrise amănunţit în legislaţia timpului, cum ar fi pravila munteană „Îndreptarea Legii“, apărută în 1652, în vremea domnitorului Matei Basarab, sau „Cartea românească de învăţătură“, tipărită sub îngrijirea contemporanului său moldovean, Vasile Lupu, în anul 1646.

Exclusă din viaţa publică, femeia vremii îşi desfăşura existenţa în limitele spaţiului domestic. Considerată drept o fiinţă mai puţin înzestrată fizic şi intelectual, având în vedere „neputinţa şi slăbiciunea firii“ şi faptul că „iaşte mai proastă şi mai leasne spre cădere decît bărbatul“, femeia era supusă autorităţii bărbaţilor din familie, reprezentaţi în diferite stadii de-a lungul vieţii de tată, frate şi soţ. Pentru o femeie era imposibil să tindă către un scop propriu sau să aibă aspiraţii personale. Acestea erau drepturi de care se bucurau în exclusivitate bărbaţii. Din tinereţe, fetele erau ţintuite în casa părintească, dorindu-se păstrarea lor neprihănite şi virtuoase, prin apărarea bunelor moravuri împotriva păcatelor. Când o fată depăşea pragul admis al intimitaţii într-o relaţie înainte de căsătorie, onoarea acesteia era definitiv compromisă, stigmatul păcatului lipsind-o aproape de posibilitatea întemeierii unei familii.

Cum putea să rămână fără zestre

În urma căsătoriei, care de cele mai multe ori nu reflecta opţiunea fetei, ci mai degrabă era condiţionată de vrerea părinţilor şi de existenţa zestrei, femeia ajungea în slujba soţului. Prin starea naturală de inferioritate faţă de acesta, considerat capul familiei, femeia era „deposedată“ de partea ei din patrimoniul patern. Soţul avea drept deplin de administrare şi folosire a dotei, însă, din fericire, nu o putea vinde sau înstrăina în nicio circumstanţă. Potrivit pravilelor, chiar din vini minore ale soţiei, ca de exemplu: „de va mearge la vedearea jocurilor să privească fără de voia bărbatului ei“ sau de intra, fără încuviinţarea soţului, în „casă striină, unde nu-i vor fi rudeniile ei“, în caz de despărţire, soţul îi putea dobândi cu uşurinţă zestrea.

Cum la căsătorie fecioria fetelor era o valoare de netăgăduit oferită soţului şi familiei lui, pe parcurs, probitatea moralei matrimoniale şi bunul renume al femeii măritate reprezentau condiţii fundamentale pentru respectarea cinstei familiei şi a reputaţiei bărbatului.

Categorii de pedepse

Convieţuirea paşnică în fiecare casă ţinea de respectarea cu stricteţe a obligaţiilor ce îi reveneau femeii în raport cu bărbatul. Întreg comportamentul acesteia, de la obiceiul de a nu trece drumul tăind calea unui bărbat, până la locul ocupat la masă, corespundea unei anumite orânduieli doveditoare a cinstei, a respectului şi a atenţiei acordată bărbatului, precum şi a faptului că soţul îi era superior şi stăpân.

De cealaltă parte, bărbatul socotea că femeia îi aparţine în totalitate, că are drept de viaţă şi de moarte asupra ei, deşi legislaţia medievală românească „permitea“ uciderea femeii doar în caz de încălcare a fidelităţii conjugale sau de legături incestuoase cu rude „ce să sue sau de cealea ce se pogoară pînă a doa spiţă“. Plecând de la această concepţie învechită, legiuitorul îi recunoştea bărbatului dreptul în aplicarea corecţiilor asupra soţiei sale. De cădea în vină uşoară faţă de el, legea îi recomanda soţului să o bată „cu blindeaţe“, doar „cu pumnul sau cu palma“, paradoxal însă, „cît de mult şi cît de des“. „Iară de va fi vina mare“, „de o va afla în vreun lucru de preacurvie, sau de o va găsi făcînd vreun vicleşug de moartea lui“, bătaia chiar cu „vrăjmăşie“ era întemeiată şi acceptată prin acelaşi cod de legi. Bărbatul nu era dator să dea socoteală decât când o bătea „cu toiagul“, mai ales dacă „se va sfărma lemnul, sau să facă cu dînsul rane să meargă sîngele, sau cînd o va lovi cu lemnul în obraz sau în cap“.

În situaţii de nesupunere mai gravă, soţul era îndreptăţit de asemenea „să‑ş pue muiarea în fiară sau să o închiză, cum ar fi în temniţă“; iar cât priveşte adulterul descoperit de soţ înăuntrul casei lui, glava în care se menţiona „de va ucide pre dînsa şi pre curvariu, acela nu se pedepseaşte adevărat“ îl absolvea practic de orice incriminare. Toate acestea demonstrează cum atitudinea legiuitorului reflectă într-o oarecare măsură învăţătura Bisericii care condamnă orice abatere de la normele morale, dar nu ţine cont de drepturile naturale ale femeii, cum ar fi dreptul la viaţă şi dreptul la a doua şansă. În schimb, probabil pe considerente de fiinţă fără minte, în cazul săvârşirii unor fapte care reprezentau pericol social, precum „cînd în casa ei se vor face bani răi“, „cînd va cumpăra vreun lucru eftin ca să-l vînză mai scump“ ori „de se va mesteca în tocmeala ereticilor, sau la juramînt mincinos“, legea era mai îngăduitoare fiindcă „muiarea se va certa mai puţin decît bărbatul“.

Ce locuri puteau frecventa femeile

Înfăţişarea ademenitoare a femeilor noastre desfăta şi privirile celor din ţinuturile străine plaiurilor mioritice, după cum se poate afla din descrierea călătorului german Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel: „În toată ţara femeile sînt peste măsură de frumoase, au părul negru cum e cărbunele, ochii şi sprîncenele la fel de negre, iar faţa lor este ca laptele şi sîngele. Pielea de pe tot trupul lor este albă şi subţire şi la multe din ele afli cele mai frumoase mîini. Chiar şi la ţărani găseşti fete şi femei atît de desăvîrşit de frumoase, cum nu se află nicicînd la noi în Germania.“ Frumuseţea lor proverbială, însă, le sporea acestora şi mai mult vulnerabilitatea existenţială, transformându-le în adevărate tentaţii, mai ales pentru bărbaţii de sorginte nobilă în casa cărora uneori erau nevoite să slujească.

Dominată de mentalităţile vremii, fiindu-i interzis orice rol în viaţa politică, comercială sau economică, precum şi accesul la educaţie, femeii din clasa ţărănească medievală îi rămânea drept cadru de socializare, din ce depăşea propria-i ogradă, locurile în care nu se semnala doar prezenţa masculină şi cele care nu erau asociate cu imoralitatea.

Fântâna, moara, albia râului unde îşi spălau rufele, biserica sau uliţa satului se numărau printre spaţiile colective îngăduite frecventării femeilor, cu acordul soţului, unde acestea se întâlneau şi să stea la taifas. De asemenea, puteau fi prezente, însoţite de bărbaţii lor, la hora din zilele de sărbătoare. Nu se cuvenea însă ca femeia să meargă la baia publică sau în oricare alt loc la „băuturi“ cu bărbaţii, „adecă pre la mease dă veselie“.

În caz contrar, comportamentul acestora, uneori inventat sau exagerat pe alocuri, căci „aşa umblă gura satului, nici că visezi din ce scorneşte o poveste“, devenea subiect de clevetiri, ceea ce le ştirbea reputaţia, stârnind oprobriul public şi agresivitatea soţului. Abaterile de la conduita unei femei măritate erau aspru judecate şi pedepsite de comunitate, pornind de la forme incipiente de şuşoteli şi bârfe pe uliţele satului, până la diverse sancţiuni, precum plimbarea prin sat a femeii necredincioase şi bătaia la tălpi în mijlocul târgului, spre deliciul publicului. De asemenea, dovedirea adulterului femeii îi oferea bărbatului privilegiu „să-şi gonească muiarea den casă cu puterea lui, fără de leage şi fără ştirea judecatorului“.

Succesiune de naşteri şi alăptări

În concepţia matrimoniului din societatea medievală, cu rădăcini în spiritul tradiţiilor străvechi, menirea femeilor era aceea de a procrea, maternitatea constituind adevărata lor identitate. Din vremuri imemoriale, femeii i-a fost atribuit rolul primordial de dăinuire a speciei, imaginea ei fiind transpusă în idoli ai fecundităţii şi adorată ca atare.

Această epocă, însă, mai mult ca oricare, reduce destinul femeii la acela de simplă reproducătoare. Viaţa adultă a femeii se constituia dintr-o succesiune de naşteri şi alăptări, fapt care nu o exonera însă de treburile din gospodărie sau de munca câmpului, aproape echivalentă cu cea a bărbatului. În ­atare condiţii, nu este de mirare că mănăstirile deveneau o alternativă pentru femeile care doreau să se detaşeze de atribuţiile sociale sau căutau să scape de violenţa domestică.

Deşi hărăzită să-i îngrijească, să-i servească şi să-i hrănească pe toţi cei alături de care-şi ducea existenţa, de multe ori, femeia era nevoită să asiste neputincioasă la moartea propriilor copii, survenită din diverse pricini, printre care boala sau sărăcia. Înfruntând greutăţile modului de trai, femeia-ţărancă a reprezentat pentru această vreme, ca de altfel pentru toate epocile istoriei, simbolul hărniciei, devotamentului, dârzeniei, smereniei şi blândeţii neamului.

„Româncele sînt supuse, prietenoase, îndatoritoare şi foarte harnice. Femeia munceşte la cîmp, vede de copii şi de casă, toarce şi ţese pentru nevoile casei şi pentru vînzare, îşi întocmeşte şi-şi curăţă ea însăşi îmbrăcămintea, creşte păsări, […] toarce din furcă în timp ce merge cu căruţa sau umblă pe jos“, spunea, la 1785, Christopher Seipp, călător străin pe meleagurile noastre.

Femeie sau victima?

Credinta VINDECA!!!

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin.

"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg.

"Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."[2]

Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului.

În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare..

De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.

A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..

Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.

"Apa "distinge" nivelul de credinţă al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

Tradus din rusă în engleză de Julia Bulighina. Trad. Din engleză în română Cristina M. C1999-2009 "Pravda Ru"

De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar "mecanismul", fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti.

Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral şi spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru şi a rugăciunii, în general, spusă cu credinţă, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Paşi pentru Alcoolici Anonimi şi Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism).
Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienţi în spitale de boli mentale au suferit transformări miraculoase. Nu numai că le-a dispărut obsesia alcoolului, dar au ajuns să aibă o sănătate perfectă. Pentru a-şi menţine această stare, continuă să se roage, să practice cei 12 Paşi şi să se abţină de la orice substanţă cu prorpietăţi psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist. Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa
"Doisprezece Paşi de Transformare" (Twelve Steps of Transformation) explică bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive şi asupra neortodocşilor, cu condiţia să aibă credinţă în Dumnezeu.(N. T.)