About me

Fotografia mea
Samira
Living in a double world where all my dreams come true
Vizualizați profilul meu complet
Feeds RSS
Feeds RSS

vineri, 9 aprilie 2010

Mesaj de ramas bun


Draga Gabi,

M-am trezit in urma cu aproape o jumatate de ora. Am adormit abia la 6:30. In tot acest timp m-am gandit sa compun o poezie prin care sa povestesc despre mine asa cum nu m-ai cunoscut niciodata si simultan sa iti transmit ce am inteles din toata harababura asta pe care unii o mai numesc si existenta. Stiam ca de obicei durerea ma inspira. Acum nu pot scrie rima. Tot ce imi vine in minte sunt cuvinte care rimeaza cu periplu, negru etc., adica ciclu, cadavru etc. :/ Asa ca am lasat-o balta. Am gasit in vechiul meu jurnal un rebut din 2005, dar nea!

Imi amintesc de tine in primele zile de facultate cand stateai in prima banca pe randul din stanga si te tot uitai ba inainte, ba spre mine si ma fixai cu privirea intinzand cumva mainile (tot spre mine) ca si cum ai vrea sa ma prinzi, sa nu am nicio sansa de scapare. Nu te-am intrebat niciodata de ce ai vrut sa te imprietenesti cu mine, sa te apropii de mine. Cred ca ti-ai dat seama ca nu sunt genul prea curios.

Aseara am vorbit cu unul din cei care s-au indragostit (candva) de tine. L-am gasit in arhiva de messenger, dupa ce chiar tu imi trimisesei ID-ul lui. Am intentionat sa aflu de ce in aproape trei ani de zile de cand te cunosc nu mi-ai transmis absolut niciun sentiment, nicio traire de vreun fel. In mod surprinzator, tipul cu care am vorbit nu s-a simtit prea hartuit, dar nici nu mi-a oferit informatiile de care aveam nevoie. In fine, l-am lasat in pace.

Cand m-a sunat Adrian sa imi spuna ca e posibil sa te fi spanzurat am crezut din prima. In urma cu un an de zile m-am rugat de un coleg de- al meu, foarte credincios, sa ma ajute. I-am spus asa: "Eugene, traiesc cu o teama ca cineva din apropiatii mei se va sinucide. Ce sa fac?". Mi-a dat cel mai laconic raspuns posibil si sunt convins ca si tu ai fi protestat. Mi-a spus ca solutia e simpla: credinta in Dumnezeu. :/

Nu am apucat sa iti povestesc cum am reusit de atatea ori sa pacalesc moartea. Sa nu crezi ca nu am vrut niciodata sa ma sinucid. Sunt de parere ca cine nu s-a gandit niciodata la asta nu si-a dat seama cu adevarat ca e om. Sper ca esti de acord cu mine. Si uite cum faceam (sa nu razi prea mult): cand "batea" moartea la usa eu faceam pe viul. Ma bufnea rasul cand ma gandeam la mizeria in care eram si mamaie aia imbracata in negru si cu coasa se infuria si pleca. Mi-ar fi zis ea "lua-te-ar moartea de ipocrit", dar cumva cred ca s-ar fi simtit penibila.

Gabi, sunt atatia oameni care au nevoie de tine. Eu poate nu, dar Aurelia, saraca, e distrusa. Stii doar cat de naiva e. Sa il vezi pe Andrei Iordache la telefon. Cred ca a depus efortul suprem de a nu parea prea afectat. Fugea de cuvintele care ii ieseau din gura.

Acuma dracu se mai apuca de licenta. Sa vezi ce o sa ma tachineze iarasi Barzea ca n-am facut nimic. Dar lasa, am eu ac de cojocul lui.

Candva am inceput sa constientizez ca sunt un magnet pentru oameni cu probleme. Spre ex., prima mea iubire vorbea de sinucidere si moarte destul de des, iar prietenul si colegul meu de banca ne-a batut dirigintele. Mereu am acceptat in anturajul meu persoane “speciale” si am exclus banalul. Tocmai de aceea m-am indepartat de tine atunci cand am picat in capcana de a te considera drept insipida, goala in interior. Nu am un criteriu de selectie sau veleitati de individ cool. Pur si simplu sunt atras de anumiti oameni. Mi-e destul de usor sa comunic si sa empatizez cu oameni ultradepresivi sau predispusi sa faca nebunii. Asa imi explic apropierea ta fata de mine. Vezi tu? Si eu am oameni care au nevoie de mine.

Tin minte ca eram in Cotroceni in fata la Gradina Botanica, atunci cand mi-ai spus ca te-ai apropiat de existentialism, iar conceptia ta curenta era undeva intre materialism dialectic si conceptia postbelica a lui Sartre. Mereu m-ai facut sa inteleg ca esti atee si ti-am respectat pozitia, dar poate ca aveai nevoie de credinta mai mult decat considerai, sau poate ca erai credincioasa si nu recunosteai. Ce mai conteaza?

Te cred ca te enerva statusul de umbra a Angelinei Jolie. Si Dan Nicu mi-a spus ca il irita colegii care il asociaza numai cu istoria. Cred ca imi imaginez ce naspa ar fi atunci cand faci dragoste cu cineva ca partenerul sa aiba fantezii cu Angelina. Ai trait pe propria piele efectul unei societati de consum, care fabrica imagini de oameni, realitate pe care stiu ca o detesti.

Vezi ca ai bagat-o in sperieti pe maica-mea! A inceput aproape sa planga, gandindu-se la ce simt ai tai. Ea stie cat de freaky sunt eu si daca o sa primesc de la ea mai mult de un telefon pe zi, pe tine te injur.

O sa vin si la tine la inormantare si o sa-mi iau tricoul rosu cu Che Guevara sub sacou. O sa ma rog de Adi sa faca si el la fel. Amandoi avem spirit de fronda asa ca o sa ne intelegem noi.

Ma codesc sa vin la tine la priveghi. Nu vreau sa te vad moarta. Imi ajunge ca te voi vedea in racla vineri. Daca o sa ma plictisesc acolo, o sa scrijelesc un joc de X si 0 cu Adi pe sicriul tau. M-am gandit sa iti aduc alune invelite in ciocolata din Cora, ca stiu ca iti plac. Dar mie imi e ca o sa le mancam noi pe drum (mai putin eu, ca urasc ideea de amestec alune-ciocolata).

Hai ca mai vorbim, ca tre sa ma duc sa ma spal, poate sa mananc ceva, apoi sa ma intalnesc cu tovarasii nostri la facultate. Apropo, nu am mancat decat cozonac cu apa minerala de alaltaieri dupa-masa.

Andrei D



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu