M-am uitat înapoi, nu mai erau lacrimi pe drum...am zâmbit. Am privit înainte şi am ştiut că acela e drumul pe care trebuie să îl urmez, sunt singură pe drum cu ploaia bătându-mi în faţă. Micimea fiinţei mele mă apasă din ce în ce mai tare pentru a mă face să realizez că existenţa mea e trecătoare. A mea , a ta ... a tuturor. Încep să dansez şi ploaia ma udă , mă scaldă în neantul din care provin. Soarele e departe , totuşi îi simt căldura căci fără el aş avea nimic! Privesc din nou în urma mea şi mă văd pe mine. Stau , aştept , privesc înspre mine ... cine sunt?
sursa imaginii : http://browse.deviantart.com/?q=rain&order=9&offset=0#/d8zg3b
Postări
